turci
Romanian
Etymology
From turc.
Conjugation
conjugation of turci (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a turci | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | turcind | ||||||
| past participle | turcit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | turcesc | turcești | turcește | turcim | turciți | turcesc | |
| imperfect | turceam | turceai | turcea | turceam | turceați | turceau | |
| simple perfect | turcii | turciși | turci | turcirăm | turcirăți | turciră | |
| pluperfect | turcisem | turciseși | turcise | turciserăm | turciserăți | turciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să turcesc | să turcești | să turcească | să turcim | să turciți | să turcească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | turcește | turciți | |||||
| negative | nu turci | nu turciți | |||||
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.