mișcăciune

Romanian

Etymology

From mișca +‎ -ăciune.

Noun

mișcăciune f (plural mișcăciuni)

  1. (obsolete) mobility

Declension
Declension of mișcăciune
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) mișcăciune mișcăciunea (niște) mișcăciuni mișcăciunile
genitive/dative (unei) mișcăciuni mișcăciunii (unor) mișcăciuni mișcăciunilor
vocative mișcăciune, mișcăciuneo mișcăciunilor

References
  • mișcăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.