incita

See also: incitá

Catalan

Verb

incita

  1. inflection of incitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

French

Verb

incita

  1. third-person singular past historic of inciter

Italian

Pronunciation
  • IPA(key): /ˈin.t͡ʃi.ta/
  • Rhymes: -intʃita
  • Hyphenation: ìn‧ci‧ta

Verb

incita

  1. inflection of incitare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Latin

Verb

incitā

  1. second-person singular present active imperative of incitō

Portuguese

Verb

incita

  1. inflection of incitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French inciter, from Latin incitare.

Pronunciation
  • IPA(key): /in.t͡ʃiˈta/

Verb

a incita (third-person singular present incită, past participle incitat) 1st conj.

  1. to incite

Conjugation
    conjugation of incita (first conjugation, no infix)
infinitive a incita
gerund incitând
past participle incitat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present incit inciți incită incităm incitați incită
imperfect incitam incitai incita incitam incitați incitau
simple perfect incitai incitași incită incitarăm incitarăți incitară
pluperfect incitasem incitaseși incitase incitaserăm incitaserăți incitaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să incit să inciți să incite să incităm să incitați să incite
imperative — tu — — voi —
affirmative incită incitați
negative nu incita nu incitați

Further reading

Spanish

Verb

incita

  1. inflection of incitar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.