implora

See also: implorá

French

Verb

implora

  1. third-person singular past historic of implorer

Italian

Pronunciation
  • IPA(key): /imˈplɔ.ra/
  • Rhymes: -ɔra
  • Hyphenation: im‧plò‧ra

Verb

implora

  1. inflection of implorare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Anagrams

Latin

Verb

implōrā

  1. second-person singular present active imperative of implōrō

Portuguese

Verb

implora

  1. inflection of implorar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French implorer, from Latin implorare.

Verb

a implora (third-person singular present imploră, past participle implorat) 1st conj.

  1. to implore

Conjugation
    conjugation of implora (first conjugation, no infix)
infinitive a implora
gerund implorând
past participle implorat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present implor implori imploră implorăm implorați imploră
imperfect imploram implorai implora imploram implorați implorau
simple perfect implorai implorași imploră implorarăm implorarăți implorară
pluperfect implorasem imploraseși implorase imploraserăm imploraserăți imploraseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să implor să implori să implore să implorăm să implorați să implore
imperative — tu — — voi —
affirmative imploră implorați
negative nu implora nu implorați

Spanish

Verb

implora

  1. inflection of implorar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.