fructifica

See also: fructificá

Latin

Verb

frūctificā

  1. second-person singular present active imperative of frūctificō

Romanian

Etymology

Borrowed from French fructifier, from Latin fructificare. Equivalent to fruct +‎ -ifica.

Verb

a fructifica (third-person singular present fructifică, past participle fructificat) 1st conj.

  1. to fructify

Conjugation
    conjugation of fructifica (first conjugation, no infix)
infinitive a fructifica
gerund fructificând
past participle fructificat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present fructific fructifici fructifică fructificăm fructificați fructifică
imperfect fructificam fructificai fructifica fructificam fructificați fructificau
simple perfect fructificai fructificași fructifică fructificarăm fructificarăți fructificară
pluperfect fructificasem fructificaseși fructificase fructificaserăm fructificaserăți fructificaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să fructific să fructifici să fructifice să fructificăm să fructificați să fructifice
imperative — tu — — voi —
affirmative fructifică fructificați
negative nu fructifica nu fructificați

Spanish

Verb

fructifica

  1. inflection of fructificar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.