emancipa

See also: emancipá, émancipa, and emancipà

Catalan

Verb

emancipa

  1. inflection of emancipar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Italian

Verb

emancipa

  1. inflection of emancipare:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Verb

ēmancipā

  1. second-person singular present active imperative of ēmancipō

Portuguese

Verb

emancipa

  1. inflection of emancipar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

Borrowed from French émanciper, from Latin emancipare.

Verb

a emancipa (third-person singular present emancipează, past participle emancipat) 1st conj.

  1. to emancipate

Conjugation
    conjugation of emancipa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a emancipa
gerund emancipând
past participle emancipat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present emancipez emancipezi emancipează emancipăm emancipați emancipează
imperfect emancipam emancipai emancipa emancipam emancipați emancipau
simple perfect emancipai emancipași emancipă emanciparăm emanciparăți emancipară
pluperfect emancipasem emancipaseși emancipase emancipaserăm emancipaserăți emancipaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să emancipez să emancipezi să emancipeze să emancipăm să emancipați să emancipeze
imperative — tu — — voi —
affirmative emancipează emancipați
negative nu emancipa nu emancipați

Spanish

Verb

emancipa

  1. inflection of emancipar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.