crunta

Romanian

Etymology

Latin cruentare (to make bloody; to stain with blood).

Verb

a crunta (third-person singular present cruntează, past participle cruntat) 1st conj.

  1. to frown
  2. (obsolete) to make bloody; to stain with blood
    • 1878, Nicolae Bălcescu, “Unitatea_națională”, in Românii supt Mihai-Voievod Viteazul:
      [...] trimise îndată porunci strașnice în toate părțile crăiei, spre a se purta, pre obicei, în tot locul o sabie cruntată în sânge [...]
      [...] he at once dispatched strict orders in all the kingdom to display in all places, as is the custom, a sword soaked in blood [...]

Conjugation
    conjugation of crunta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a crunta
gerund cruntând
past participle cruntat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present cruntez cruntezi cruntează cruntăm cruntați cruntează
imperfect cruntam cruntai crunta cruntam cruntați cruntau
simple perfect cruntai cruntași cruntă cruntarăm cruntarăți cruntară
pluperfect cruntasem cruntaseși cruntase cruntaserăm cruntaserăți cruntaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să cruntez să cruntezi să crunteze să cruntăm să cruntați să crunteze
imperative — tu — — voi —
affirmative cruntează cruntați
negative nu crunta nu cruntați

References
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.