contopi

Romanian

Etymology

From con- (“together”) +‎ topi (“to melt”), a calque of German zusammenschmelzen.

Verb

a contopi (third-person singular present contopește, past participle contopit) 4th conj.

  1. (transitive) to blend, meld
  2. (reflexive) to blend, meld (together)

Conjugation
    conjugation of contopi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a contopi
gerund contopind
past participle contopit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present contopesc contopești contopește contopim contopiți contopesc
imperfect contopeam contopeai contopea contopeam contopeați contopeau
simple perfect contopii contopiși contopi contopirăm contopirăți contopiră
pluperfect contopisem contopiseși contopise contopiserăm contopiserăți contopiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să contopesc să contopești să contopească să contopim să contopiți să contopească
imperative — tu — — voi —
affirmative contopește contopiți
negative nu contopi nu contopiți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.