consimți

Romanian

Etymology

From con- +‎ simți, based on French consentir, Latin consentire.

Verb

a consimți (third-person singular present consimte, past participle consimțit) 4th conj.

  1. to consent to, give one's consent
  2. to assent to, agree to
  3. to acquiesce
  4. to approve of

Conjugation
    conjugation of consimți (fourth conjugation, no infix)
infinitive a consimți
gerund consimțind
past participle consimțit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present consimt consimți consimte consimțim consimțiți consimt
imperfect consimțeam consimțeai consimțea consimțeam consimțeați consimțeau
simple perfect consimții consimțiși consimți consimțirăm consimțirăți consimțiră
pluperfect consimțisem consimțiseși consimțise consimțiserăm consimțiserăți consimțiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să consimt să consimți să consimtă să consimțim să consimțiți să consimtă
imperative — tu — — voi —
affirmative consimte consimțiți
negative nu consimți nu consimțiți

Derived terms
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.