cingătoare

Romanian

Etymology

From cinge +‎ -toare.

Pronunciation
  • IPA(key): /t͡ʃin.ɡəˈto̯a.re/

Noun

cingătoare f (plural cingători)

  1. belt, girdle
    Synonyms: curea, centură

Declension
Declension of cingătoare
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (o) cingătoare cingătoarea (niște) cingători cingătorile
genitive/dative (unei) cingători cingătorii (unor) cingători cingătorilor
vocative cingătoare, cingătoareo cingătorilor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.