cercetător

Romanian

Etymology

From cerceta +‎ -ător.

Pronunciation

IPA^(key): /t͡ʃer.t͡ʃe.təˈtor/

Noun

cercetător m (plural cercetători, feminine equivalent cercetătoare)

researcher

Declension

Declension of cercetător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cercetător	cercetătorul	(niște) cercetători	cercetătorii
genitive/dative	(unui) cercetător	cercetătorului	(unor) cercetători	cercetătorilor
vocative	cercetătorule		cercetătorilor

Further reading

cercetător in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)

This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.