asemna

Romanian

Etymology

Derived from Latin assigno. Based on semn.

Verb

a asemna (third-person singular present asemnează, past participle asemnnat) 1st conj.

  1. Alternative form of asigna (“to assign”).

Conjugation
    conjugation of asemna (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a asemna
gerund asemnând
past participle asemnat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present asemnez asemnezi asemnează asemnăm asemnați asemnează
imperfect asemnam asemnai asemna asemnam asemnați asemnau
simple perfect asemnai asemnași asemnă asemnarăm asemnarăți asemnară
pluperfect asemnasem asemnaseși asemnase asemnaserăm asemnaserăți asemnaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să asemnez să asemnezi să asemneze să asemnăm să asemnați să asemneze
imperative — tu — — voi —
affirmative asemnează asemnați
negative nu asemna nu asemnați

References
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.