învoi

Romanian

Etymology

From în- +‎ voie.

Pronunciation
  • IPA(key): /ɨn.voˈi/
  • Rhymes: -i
  • Hyphenation: în‧vo‧i

Verb

a învoi (third-person singular present învoiește, past participle învoit) 4th conj.

  1. (reflexive or reciprocal) to agree to something
  2. (transitive) to grant someone leave from school, the workplace, etc.

Conjugation
    conjugation of învoi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a învoi
gerund învoind
past participle învoit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present învoiesc învoiești învoiește învoim învoiți învoiesc
imperfect învoiam învoiai învoia învoiam învoiați învoiau
simple perfect învoii învoiși învoi învoirăm învoirăți învoiră
pluperfect învoisem învoiseși învoise învoiserăm învoiserăți învoiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să învoiesc să învoiești să învoiască să învoim să învoiți să învoiască
imperative — tu — — voi —
affirmative învoiește învoiți
negative nu învoi nu învoiți

References
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.