închiria

Romanian

Etymology

From în- +‎ chirie (“rent”) +‎ -a, from Bulgarian/Serbo-Croatian kirija.

Pronunciation
  • Audio(file)

Verb

a închiria (third-person singular present închiriază, past participle închiriat) 1st conj.

  1. to rent

Conjugation
    conjugation of închiria (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a închiria
gerund închiriind
past participle închiriat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present închiriez închiriezi închiriază închiriem închiriați închiriază
imperfect închiriam închiriai închiria închiriam închiriați închiriau
simple perfect închiriai închiriași închirie închiriarăm închiriarăți închiriară
pluperfect închiriasem închiriaseși închiriase închiriaserăm închiriaserăți închiriaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să închiriez să închiriezi să închirieze să închiriem să închiriați să închirieze
imperative — tu — — voi —
affirmative închiriază închiriați
negative nu închiria nu închiriați
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.