îmblânzitor

Romanian

Etymology

From îmblânzi +‎ -tor.

Noun

îmblânzitor m (plural îmblânzitori)

  1. tamer

Declension
Declension of îmblânzitor
singular plural
indefinite articulation definite articulation indefinite articulation definite articulation
nominative/accusative (un) îmblânzitor îmblânzitorul (niște) îmblânzitori îmblânzitorii
genitive/dative (unui) îmblânzitor îmblânzitorului (unor) îmblânzitori îmblânzitorilor
vocative îmblânzitorule îmblânzitorilor
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.